Adevăratul sens al lumii și al vieții este exprimat în opera eminesciană cu atâta profunzime și frumusețe încât putem spune că Mihai Eminescu, prin opera sa, a remodelat reperele literaturii române, pe care le-a dus pe cele mai înalte culmi ale spiritualității. În cinstea poetului național al României, ziua de 15 ianuarie, când s-a născut Eminescu, a fost declarată Ziua Culturii Naționale.
De ce a fost aleasă această zi-simbol pentru cultura națională? Voi reaminti cititorilor de caracterizarea făcută de criticul și istoricul literar Tudor Vianu, care scria în anul 1957, în „Caiete critice”, că „Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creației, adică cu cele mai înalte concepte făurite de rațiunea omului. Printre acestea, ideea eternității stăpânește mintea sa într-asemenea măsură, încât una din atitudinile cele mai obișnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternității. Este, în toată poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus și foarte de departe, dintr-un punct de vedere care rușinează orice îngustime a minții, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectuală a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestării lui și aceea care explică prestigiul atât de covârșitor al operei sale”.
Pentru că este Ziua Culturii Naționale, se cuvine să vorbim despre totalitatea valorilor materiale și spirituale create de oamenii acestui popor. Ei bine, unicitatea culturii țării noastre pornește de la o evoluție istorică distinctă, ce a pus bazele identității noastre ca nație. Precizez doar câteva nume ce au devenit simboluri ale românilor de pretudindeni: George Enescu – considerat cel mai important muzician român – a cărui personalitate artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor; Constantin Brâncuși – sculptorul care modificat limbajul și viziunea plastică în sculptura contemporană; Emil Racoviță – savant, explorator, speolog și biolog – fondatorul primului institut de speologie din lume, considerat părintele biospeologiei mondiale; Mircea Eliade – istoric al religiilor, scriitor și filosof – a fost și profesor la Universitatea din Chicago (1957), titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery (1962), naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de „Distinguished Service Professor”, membru post-mortem al Academiei Române (1990); Ştefan Procopiu – academician, inventator și fizician de renume mondial – a descoperit „efectul Procopiu” de depolarizare a luminii; Ana Aslan – academician, medic specialist în gerontologie – a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de „Gerovital”; Henri Marie Coandă – academician și inginer român, pionier al aviației mondiale, fizician și inventator – supranumit „părintele aviației reactive”, Henri Coandă a creat în 1911 primul aparat bimotor din lume, iar între 1911-1914, când era director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol, Anglia, acesta a proiectat și a construit avioane cu elice, cunoscute sub numele de „Bristol – Coandă”; George Emil Palade – medic şi om de ştiinţă, laureat al Premiului Nobel, în 1974 pentru Fiziologie și Medicină – alături de profesorii Albert Claude şi Christian de Duve, George Emil Palade a făcut descoperiri privind organizarea funcţională a celulei, cu un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne; Emil Cioran – filosof și scriitor – un mare gânditor care a contribuit deopotrivă la dezvoltarea cuturii române și franceze ș.a.m.d.
Astăzi este ziua în care aducem un omagiu tuturor marilor români, care au contribuit la crearea României de astăzi.
