Elena Boholț redactor-șef

La începutul anilor 1993 am publicat pentru prima oară o știre în cotidianul „România liberă”. Atunci am pășit timid pentru prima în lumea publicisticii. Am lucrat apoi timp de vreo 18 ani la cotidiane naționale începând cu „România liberă”, „Informația de prânz”, „Ziua”, „Gardianul”, „Atac”, „Ora”, la televiziunile „Realitatea TV” şi „Naţional TV” (la emisiuni de anchete), dar am avut și multiple colaborări la „Revista Flacăra”, „Magazin Internaţional”, „Revista X”, „Bucureşti Match”, „TVR 2”, cotidianul „Jurnalul Naţional” etc. Am avut șansa să abordez cam toate genurile jurnalistice de la reportaje sociale, ştiri, interviuri, reportaje din zone de conflict (Serbia, Transnistria, Pakistan, Afganistan), anchete, editoriale, pamflete sau documentare tv.

Iar cum omul cât trăiește învață, am reușit să scriu și câteva scenarii pentru filme de surtmetraj de ficțiune sau chiar lungmetraje.

Licențiață a Școlii Superioare de Jurnalistică (cu specializare în comunicare-presă scrisă) și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, la finele anului 2018, am devenit redactorul-șef al revistei „Literatorul”, publicație care a luat naștere în anul 1880, sub atenta îndrumare a cunoscutului poet, prozator, dramaturg și publicist român Alexandru Macedonski. O revistă ce a dăinuit de peste 100 de ani și în ale cărei pagini s-au regăsit de-a lungul timpului mari nume ale literaturii române, precum Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu, Tudor Vianu, Mircea Demetriade, Ştefan Petică, Alexandru T. Stamatiad

sau alții. Din 2018 până în 2020, „Literatorul” a renăscut sub ediga Bibliotecii Metropolitane București, însă, în lipsa fondurilor, soarta a decis că este vremea unui nou apus. Căci, așa cum a spunea Macedonski, „Viaţa este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns”.

Astăzi, pentru mine, „Semne alese” este un nou început care îmi doresc să devină un simbol în lumea revistelor literare.

Corneliu Vlad / senior editor

Ziarist și autor de cărți de politică internațională, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

cu o experiență de peste 50 de ani de carieră gazetărească, Corneliu Vlad a publicat zeci de mii de informații, articole, comentarii, analize, reportaje, interviuri, studii, eseuri, pe teme ale vieții și politicii internaționale și ale activității de politică externă a României de dinainte și după 1989.

Absolvent al Facultății de Filologie (Universitatea București), a publicat primele cronici literare de întâmpinare la „Contemporanul” și „Romania liberă”. A fost apoi redactor, șef de secție la revista „Lumea”, șef de redacție externă la Agerpres, șeful secției externe și membru în Colegiul de redacție la ziarul „Romania liberă”, corespondent (stringer) al agenției France-Presse la București, redactor coordonator la publicațiile postdecembriste efemere „Golanul”, „Mache”, „Republica If”, colaborator la publicațiile

„Flacăra”, „Luceafărul”, „Tinerama”, „Urzica”, „Cutezătorii”, director general sau redactor-șef al mai multor publicații, dar și corespondent permanent de presă în Elveția, Austria și Germania, precum și la Sediile ONU de la Geneva și Viena, sau corespondent de război pe fronturile din Vietnam, Guineea Bissao, Transnistria și Iugoslavia.

Corneliu Vlad este și autor de cărți pe teme internaționale, între care „Când luptătorii își curăță armele”, „Vietnamul cel de toate zilele”, „Vom trăi în anul 2000”, „Lumea, în mișcare, încotro?”, „Pentru ca soarele să nu răsară dinspre asfințit”, „Generalul Lebed, vecinul nostru”, „Reconcilierea”, „Cuba – zece sfidări”, „Rusia, după URSS”, „Iranul, la rece”, „Holograma Europa “ (în colaborare cu Radu Golban), „Și totuși, revoluția română”, „Crimeea schimbă lumea”.

Milena Ispas / coordonator Departamente Roman, Eveniment, Proză scurtă

Gândesc și simt românește, apreciez tot ce este minunat în țara în care m-am născut și, mai presus de toate, atâta timp cât pot să scriu mă simt binecuvântată de Dumnezeu. Am avut șansa să fiu înconjurată de iubirea fără margini a bunilor mei părinți, care m-au încurajat să urmez calea scrisului. Așa că, la începutul anilor 1990, chiar după Revoluția din 1989, am trecut pentru prima oară pragul redacției „Adevărul”, unde am publicat timp de vreo 2 ani. Apoi am lucrat și la cotidianele „Meridian”, „Tineretul liber”, „România liberă”, „Informația de prânz”, la săpămânalul „Baricada”, la revistele „Literatorul” și „Best Medical” sau la televiziunea „PRO TV”. Pentru o perioadă am fost și consultant media, în cadrul firmei de consultanță și comunicare „Magna Media”.

Ciudată este viața uneori. Deși am absolvit cursurile Facultății de Planificare şi Cibernetică Economică, poate v-ați fi așteptat să fiu un inginer de succes. Ei bine, soarta m-a atras și către Şcoala BBC de Jurnalism în televiziune. Drept urmare, în cei vreo 30 de ani de experiență în domeniul publicisticii am scris nenumărate reportaje sociale, anchete, ştiri, interviuri, editoriale ori am realizat filme documentare tv.

Mădălina Corina Diaconu / coordonator Departament Audio

Am crescut în umbra emisiunii radiofonice „Memoria pământului românesc”. Fără să-mi dau seama, în fiecare zi de marți, când se difuza emisiunea la Radio România, îmi luam porția de românism, lucru pe care l-am simțit cu adevărat când am început să cutreier lumea și să poposesc 4 ani în Atena, Grecia și mai apoi 17 ani la Washington, USA… Locuri unde am învățat ce înseamnă DOR, acel cuvânt de multe ori greu de tradus într-o limbă străină. Au fost anii mei de ucenicie în ale jurnalismului și fotoreportajelor. Am colaborat cu ziarele de limba română din SUA („Miorița USA”, „Meridianul Românesc”, „Gândacul de Colorado”,

„Romanian Sat TV” și alte ziare și reviste online românești și americane). De pe coasta de est a SUA am început să trimit corespondențe de presă la publicațiile și posturile de radio din România și, într-un final, luându-mi inima în dinți, am revenit acasă, de unde lipsisem mult prea mulți ani. De 10 ani sunt reporter la Radio România Cultural, fotojurnalist și corespondent de presă al publicațiilor și posturilor de radio românești din diaspora. În prezent sunt secretar general al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și autor de texte pentru reviste și cărți pentru copii. Și pentru că iubesc muzeele acestei țări, nu am stare și mă implic în organizarea diferitelor expoziții temporare și evenimente culturale.

Paul Rogojinaru / coordonator Departamente Poezie, Debut, Edituri, Evocări

M-am născut şi am gângurit prima oară în oraşul Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt, în anul 1961. De atunci, port dulcea povară a umorului oltenesc, umor care m-a făcut să trec mai detaşat prin aşa-zisele vicisitudini ale imprevizibilei vieţi. Ca tânăr rebel am terminat liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în 1980, am făcut o păcătoasă armată, până în 1982, şi am lucrat la Casa de Discuri „Electrecord”, pe post de electroacustician, până în 1989.

A urmat Facultatea de Litere, din cadrul Universităţii Bucureşti, un post de redactor la respectata (pe atunci) revistă „România Pitorească”, iar, din 1993 până în 1996, am deţinut funcţia de redactor-şef adjunct la cotidianul „Jurnalul Naţional”. Mai apoi, am condus revistele de turism „Voiaj Magazin” şi „Vacanţe şi călătorii”, din postura de redactor-şef.

Am revenit la „Jurnalul Naţional”, în 2007-2008, iar de la jumătatea anului 2008, până în anul 2011, am lucrat ca redactor (secţiunea reportaje) la ziarul „Adevărul”. M-am reîntors, la „prima dragoste”, „Jurnalul naţional”, iar, de atunci şi până azi, semăn cuvinte şi culeg rodul reportajelor şi al altor materiale frumoase la site-ul www.miscareaderezistenta.ro (al lui Marius Tucă).

În paralel, am colaborat şi la minunata revistă de cultură „Literatorul”, cu gândul bun că şi firul de nisip al scrisului meu, alături de alte mii de fire, va contribui la ridicarea marii piramide a culturii româneşti, cultură esenţială pentru perpetuarea, închegarea şi individualizarea neamului în marea cultură universală. Cam ăsta mi-a fost „periplul” social. Când voi ajunge la Judecata de Apoi a ziariştilor, pesemne voi avea ce povesti Sf. Petru, ca să-mi deschidă poarta.

Gabriel Boholț / coordonator Departament Arte vizuale

Regizor de film și teatru (absolvent al Universității Hyperion, specializarea „Regie film şi TV”) Gabriel Boholț a devenit un nume cunoscut în lumea artelor vizuale cu pelicule precum „Maci de Bolero” / „Poppies of Bolero” (a obţinut premiul pentru cel mai bun film străin la categoria „Silent film”, în cadrul International Student Film Festival Hollywood), „Culegătorii de folclor” (premiul pentru „Cel mai bun film etnografic 3D”, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Etnografic Zlatna, jud. Alba),

„Aripi frânte” (premiul special al „Fundaţiei Ioana Crăciunescu – URGENT” pentru umanitatea şi profunzimea subiectului, în cadrul Festivalului de Film Digital şi al Efectelor Speciale – FUTURE MOVIE GALAŢI 2013), „Abis”, sau filme documentare precum „Biserica Sfânta Vineri - REDIVIVA”„Ignat în Maramureșul Istoric”, „Pelerinaj în Țara Oașului”, „Clejani iubire și năpastă”. De la începutul anilor 1993, Gabriel Boholț a lucrat peste 20 de ani, ca fotoreporter sau șef departament foto la cotidiane precum „Evenimentul zilei”, „Jurnalul național”, „Realitatea românească”, „Averea”. A fost colaborator al Studioului Cinematografic „Sahia Film”, al RADEF RomâniaFilm, al agenţiei foto spaniole Tripodart, din Valencia, dar și la revistele „Femeia”, „Privirea”, „Bravo”, „Bucureşti Match”, „Liceenii” etc.

Fotografiile lui Gabriel Boholț au obținut nenumărate premii naționale și internaționale sau au fost expuse în cadrul a multiple expoziţii colective de artă fotografică în România, Bulgaria, Belgia, Ungaria, Germania, Spania, Ucraina, China, Japonia, Olanda, India, Israel.

Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Gabriel Boholț este de părere că „dacă o cameră captează luminile și umbrele, mintea noastră este cea care dă sens imaginilor”.