Planuri temporale suprapuse și o iubire care sfidează prezentul: „Dor călător”, de Alexander Hausvater

O călătorie începută înainte să te naști și care nu se oprește nici după ce treci pragul lumii de dincolo este primul gând pe care l-am avut după ce am citit romanul „Dor călător”, scris de Alexander Hausvater, publicat de Editura Integral. Două suflete îngemănate – tată și fiu – sunt captive într-o lume a remușcărilor, în care greșelile fiecăruia, viciile, visele și mai presus de toate viața reprezintă un ideal al realității între filosofie și mistic. Prezentul, trecutul și viitorul se află pe aceeași axă a trăirilor efemere, ce se suprapun clipei prezente. Pare complicat, însă autorul reușește cu o abilitate unică să transforme acest vector straniu al timpului în ceva simplu și captivant, uimitor de logic.

Pe patul de spital, tatăl știa că i se apropie sfârșitul, iar fiul său – perfect conștient de ce urma să se întâmple – decide să îi ofere șansa de a-și împlini toate visele. Fiul reușește să îl convingă pe medicul tatălui său să îl lase să îl transporte el de la spital la sanatoriul unde acesta avea să își petreacă ultimele clipe, desigur urmat îndeaproape de o ambulanță. Pe drum, băiatul pornește la un moment dat într-o goană nebună reușind să scape de ambulanță și medici, iar aventura unei iubiri care trece dincolo de viața prezentă începe să ni se dezvăluie. Legătura dintre cei doi este atât de puternică, încât timpul este un simplu vehicul pe care cei doi îl joacă între ei, după pofta inimii. Desigur că tatăl a visat dintodeauna la o lume utopică și, cu toate acestea, el a reușit în tinerețe să creeze imposibilul. Așa a luat naștere orașul Beniah unde nu există bani, ușile nu se închid niciodată, toți oamenii care trăiesc acolo muncesc pentru binele celorlalți locuitori, nu există poliție, pușcărie, nimic din ceea ce ar putea îngrădi visele și libertățile oamenilor. Beniah este un fel de tărâm al făgăduinței creat de tată pentru fiul său.

În tinereața sa, tatăl a fugit din țara de baștină și a imigrat într-o altă lume imperfectă. Astfel că, în paralel cu planurile temporale care se întrepătrund, romanul este plin de aventuri cu gangsteri, prostituate, traficanți de toate genurile și situații întortocheate, precum un roman polițist care te ține cu sufletul la gură. Numai că de data aceasta totul este mult mai profund.

Romanul este împărțit în 28 de părți și de două ori mai multe situații inedite. Tot ce se petrece este bine calculat, aproape matematic și niciodată nu te aștepți la ce urmează, dar fiecare întâmplare este străbătută de un fir invizibil care leagă povestea cu un sentiment profund și pur: iubirea tată-fiu. Fiecare se sacrifică celuilalt, pentru ca acesta din urmă să își poată trăi viața așa cum își dorește.

„Pe unda clapelor

mi-e dorul călător

mereu în calea ta…” este un fel de laitmotiv al romanului.

Nu știu dacă rândurile mele vă suscită interesul, însă romanul „Dor călător” este o carte pe care merită să o citiți oriunde v-ați afla. Așa cum scrie Robert Șerban pe coperta patru a cărții, „Nu cumva să cădeți în capcana acestui titlu cuminte, Dor călător! Atenție, Alexander Hauvater scrie precum regizează: tensionat, alert, surprinzător, răstoarnă situațiile, naște personaje care, brusc, fie își sfâșie propria piele și o îmbracă pe a altuia, jupuindu-l, fie și-o întorc pe dos și revin, apoi, în ea”. Surprinzător, nu?!

Alexander Hauvater este și regizor, ba chiar mai cunoscut ca regizor decât ca scriitor. El s-a născut pe 11 iunie 1949, în București, iar în anul 1959 a emigrat împreună cu familia în Israel. A studiat literatură, teatru și științe politice la Universitatea din Tel Aviv, iar ulterior a studiat dramaturgia la Dublin. În anul 1971 a debutat ca regizor, la Dublin, cu spectacolul „Năzdrăvanul Occidentului”. Din 1971 locuiește în Canada, unde a fondat Montréal Theatre Lab, apoi a condus Teatrul L’Echiquier și a fost directorul artistic al Teatrului L’Archipel. Alexander Hausvater a revenit în România în anul 1990, când a avut un succes impresionant cu „…au pus cătușe florilor”, după Fernando Arrabal. Cunoscutul regizor a pus în scenă peste 150 de spectacole de teatru, operă și pantonimă, dar a scris și cărți ori scenarii de film.

„Dor călător” este un roman tipărit de Editura Integral, pe care noi, echipa „Semne alese”, îl recomandăm cu toată încrederea!

You May Also Like

„Vocea ta”, un ziar românesc în zona metropolitană Nürnberg

Prof. univ. dr., gl. (r.) Constantin Nițu: Viața, așa cum ți-e dată

Din poeziile şi jurnalele lui Khosiyat Rustam (Uzbekistan)

O piesă de teatru dedicată scriitorului Octavian Paler

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *