L-am cunoscut pe Munir Mezyed şi i-am simţit puterea cuvintelor când l-am ascultat recitând o poezie pe care o compunea chiar în acele momente, atunci când mă număram printre norocoşii aflaţi în jurul lui. Recita în arabă, dar acest lucru nu m-a impiedicat să înţeleg versurile sau mai bine spus magia acelor cuvinte pe care Munir le-a împreunat cu atâta naturaleţe! Aveam să aflu că este un poet originar din Palestina, care s-a stabilit în România cu 18 ani în urmă. Nu m-am mirat. M-am bucurat. M-am bucurat pentru că țara mea a devenit căminul unui om minunat, al unui om care aduce zi de zi bucurie prin poezie. Am citit câteva din poeziile lui şi mi-am dorit să aflu mai mult, să aflu direct de la el! Am avut onoarea să pot împărtăşi cu el câteva momente, în care am pătruns puţin în universul lui. Îi mulţumesc în mod public pentru acest dar, pentru această oportunitate de a sta de vorbă şi de a avea acum posibilitatea de a reda rândurile de mai jos, dar nu înainte de a vă oferi câteva detalii despre poetul „poeziei absolute”.
Poet, scriitor, eseist şi traducător, Munir Mezyed, iordanian de origine palestiniană, este cunoscut în întreaga lume. El a studiat în Anglia şi SUA şi şi-a început cariera traducând pentru diferite publicaţii culturale.
Cărţile sale de poezie şi nuvelele au fost publicate în engleză, arabă, română, spaniolă, franceză, rusă, chineză şi filipineză. Munir Mezyed a participat la mai multe evenimente culturale naţionale şi internaţionale şi este fondatorul Festivalului Internaţional de Poezie Odiseea, care se desfăşoară o dată la doi ani, în diferite ţări. Este preşedintele ArtGate Cultural Association, România şi fondatorul organizatiei „House of Wisdom” Intl.
Redăm interviul integral, în rândurile de mai jos:
Pentru ca îmi doresc ca acest interviu să fie ca o mică poveste, te voi întreba de ce ai ales poezia ca mijloc de exprimare, de comunicare.
Munir Mezyed: Nu am ales poezia. Ea m-a ales pe mine. Ştii, e ca o poveste. Când eram mic, îmi doream să devin actor. Întotdeauna am visat că într-o zi voi fi actor la Hollywood, dar familia mea voia să devin inginer sau doctor, meserii acceptate de cultura arabă. Am mers în Anglia unde am studiat ingineria, dar am simţit că nu asta trebuie să fac, că nu asta e menirea mea. Încă aveam visul acela de a deveni actor. Am plecat în Statele Unite, la St. Louis, în Missouri, dar sincer mi-am dat seama că sunt atras de artă, de teatru. Pe scenă am descoperit că sunt poet. De mic îmi plăcea să scriu, dar niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să fiu poet.
Asta este o altă poveste. Poate. Nu ştiu. Eram în St. Louis, Missouri. Acolo e un restaurant care se numeşte Ali Baba. Obişnuiam să merg acolo pentru că au muzică grecească, mâncare arăbească. M-am dus la restaurant. Acolo era o femeie care se tot uita la mine. Mai târziu am descoperit că era o vrăjitoare. Da, vorbesc serios. Mi-a spus: „Viaţa ta se va schimba”. Am întrebat-o de ce? Ce are de-a face cu destinul meu? După o lungă discuţie, de parcă eram într-o şedinţă mi-a spus: „Vei fi unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii”. I-am zis: „Vorbeşti serios?” Mi-a răspuns că asta e ceea ce viitorul îi spune şi m-a întrebat dacă eu cred în reîncarnare. I-am spus că nu ştiu, că asta e ceva foarte mistic. Mi-a spus că „oamenii în care s-a aflat sufletul tău înainte, au fost toţi poeţi. Aşa că mă aştept ca tu să fii un poet bun”. I-am mărturisit că nu scriu atât de mult şi că scriu doar pentru mine, iar ea mi-a zis că într-o zi voi descoperi poetul din mine, că mă voi regăsi. Şi aşa a fost.
Spune-mi, chiar dacă este o întrebare absurdă, cum găseşti mereu sentimente, emoţii care prind viaţă în poeziile tale?
Munir Mezyed: Acum să fiu sincer, mulţi oameni m-au întrebat asta. Pentru mine este atât de simplu, pentru că eu cred că nu trăiesc în lumea asta. Cred că lumea mea este cea a poeziei, că pur şi simplu mă pierd în realitatea acestei lumi. Aşa că poezia devine pentru mine ca o stare, ca şi acum, stând aici cu tine şi fumând, pot scrie o poezie. Trăiesc în lumea ei. Asta e. Cineva a spus că: „Un poet nu e doar poezie. Este muza poeziei sale”. Mi-am descoperit şi dezvoltat talentul prin educaţie, prin citit şi acum îmi formulez teoria despre poezie. Acum sunt singurul poet din lume care scrie ceva numit „poezie absolută” şi această poezie absolută este poezia lui Munir. A fost descoperită de Munir şi oamenii nu ştiu încă, dar peste 10 ani, peste 15 ani vor afla, pentru că asta presupune o cercetare îndelungată. Vor afla care îmi este teoria, aşa că sunt onorat şi mândru că sunt singurul poet din lume care acum scrie despre poezia absolută.
Când îţi vezi traduse poeziile în alte limbi, simţi că transmit mesajul original?
Munir Mezyed: Într-un fel, da. Unii spun că poezia nu poate fi tradusă. Eu nu cred asta. E foarte important să ai un translator foarte bun şi în plus poezia nu e doar spaţiu şi limbă. Poezia mea se bazează pe imaginea pe care tu o creezi, imagine care poate fi tradusă şi care poate transmite senzaţia şi sentimentul care se regăsesc în orice limbă. De asta unii spun că sunt uimitor. Când poezia îţi e tradusă în orice limbă are acea frumuseţe – şi vei şti asta dacă îmi citeşti poeziile în engleză, italiană, spaniolă, portugheză – care îi face pe unii să spună: „Doamne, poeziile tale s-au născut în această limbă!”. Asta e ceea ce încerc să spun despre poezia absolută. În asta constă proiectul meu: să aduc o poezie nouă lumii, acea poezie bazată pe imaginea pe care tu singur o creezi, bazată pe felul în care vezi lucrurile. Sunt un poet foarte senzual, aşa că senzualitatea poate fi transmisă. Nu e nevoie de nicio limbă pentru a o înţelege, pentru că poţi sta aici fără să vorbeşti şi să îl înţelegi pe celălalt din priviri, prin gesturi. Asta e ceea ce încerc şi eu să fac. Poezia să fie ca o poezia mută, poezie care poate vorbi de la sine fără tot zgomotul ce ne înconjoară, poezie care să creeze imagini, nu să „construiască” cuvinte. Este un sentiment, o senzaţie pe care o poţi transmite oricui.
Aparţii acestei lumi, acestui univers dar dintr-un motiv anume suntem binecuvântaţi să te avem aici, în România. De ce ai ales România?
Munir Mezyed: Ăsta a fost de fapt norocul meu, fericirea mea. Am fost în Europa, în Anglia, în America. Am avut probleme în Orientul Mijlociu din cauza scrierilor mele. Sunt o persoană foarte liberală. Pot spune că lupt pentru drepturile omului, pentru democraţie, pentru libertatea femeii în Orientul Mijlociu. Este o linie roşie care nu poate fi ştearsă, aşa că nu îmi poţi citi poeziile sau nu mă poţi vedea în presa arabă sau în instituţiile arabe pentru că sunt prea liberal şi pentru că deschid ochii oamenilor. Sunt o ameninţare pentru ei, aşa că nu pot fi promovat acolo. Scrierile mele au fost interzise în Orientul Mijlociu. Unii chiar cred că poeziile mele sunt periculoase ca un drog. Nu îmi pasă. Trăiesc în propria mea poezie. În acelaşi timp e aşa cum mi-au zis mulţi oameni: „Munir, ai toată lumea deschisă. De ce îţi pasă de această zonă numită Orientul Mijlociu?”. Chiar nu îmi pasă. Am cititori din China, America, Australia. Trebuia să fac un film în Iordania, dar l-au distrus. M-am simţit zdrobit, aşa că am plecat. Apoi m-am regăsit în România. Şi eu iubesc România. Este un loc atât de liniştit. Aici, în România, am putut să îmi public toate cărţile mele, toate scrierile mele. Acum am peste 200 de cărţi publicate în multe limbi şi da, poeziile mele sunt traduse în toate limbile. Aşa că asta reprezintă pentru mine un mare succes. România a fost un pas mare şi le sunt recunoscător românilor. Trăiesc în pace, liniştit. Am stat departe de presă. M-am dedicat artei mele şi de asta mulţi oameni se întreabă: „Cum publică acest poet o carte nouă? Ce face?”. Foarte simplu. Nu am fugit de presă. Îmi pare rău. Respect presa, dar eu sunt o persoană căreia nu îi place să se afişeze. Mă dedic muncii mele. Muncesc zi şi noapte. Pentru mine ca artist, ca scriitor, singurul lucru pe care oamenii îl pot aprecia sunt scrierile mele. Nu îmi pasă ce spune presa sau guvernul.
Am primit la un moment dat un mesaj de la un ziar din Orientul Mijlociu. Spuneau: „Suntem şocaţi! Avem cel mai bun poet din lume!”… Am spus: „Astea sunt problemele voastre fiindcă aveţi şi legături cu afacerile murdare din politică şi grupurile implicate. Nu sunt interesat”. „Dar trebuie să te promovăm”. Am întrebat: „De ce? V-am cerut eu asta?” Nu am nevoie de publicitate. Eu am nevoie să scriu. „Trebuie să pleci din România.” Am întrebat de ce. „Oamenii nu ştiu prea multe despre România sau despre tine”. Am spus: „Asta e problema voastră”. Pentru mine contează că sunt aici: într-un loc în care pot scrie. Sunt foarte fericit că mă aflu aici. Asta e ce contează pentru mine. Poate că de asta dau o lecţie scriitorilor, artiştilor. Ce este un artist adevărat sau cum ar trebui să fie.
