Un loc binecuvântat de Dumnezeu, Biserica Mărcuța se află pe malul drept al râului Colentina, din Sectorul 2 al Capitalei. Este sâmbătă seară, 14 iunie 2025, iar în curtea veche a bisericii a fost amenajat un loc festiv, chiar lângă zidurile groase și înalte de 7 m ale fostei cetăți, ziduri care ascund în spatele lor locurile unde cei plecați dintre noi și-au găsit odihna veșnică. Razele blânde ale soarelui au transformat aura apusului zilei de sâmbătă în cea mai frumoasă scenă pe care urmau să răsune pricesne și imnuri bisericești, interpretate de corul fetelor de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia”, din Brănești, jud. Ilfov și de „Corul Plugarilor” din comuna George Pop de Băsești, Maramureș iar apoi, câțiva copii urmau să recite versurile nemuritoare ale lui Mihail Eminescu.
Evenimentul „Eminescu în vers și cânt” organizat de jurnalistul Segiu Mihalcea a fost dedicat comemorării a 136 de ani de la moartea jurnalistului Mihail Eminescu. După cum se știe, în ultima parte a vieții sale, Eminescu a fost închis la ospiciul de la Mărcuța. Fostul spital de boli mintale, acum aflat în paragină, este lipit de zidurile bisericii. Ce alt loc putea fi ales pentru a păstra vie amintirea marelui poet și jurnalist, care a fost închis la ospiciu, tocmai pentru criticile aduse clasei politice ale vremurilor sale, pe care le publica în ziarul „Timpul”?
„Din februarie, până pe 8 aprilie 1889, Mihail a fost închis ca bolnav psihiatric. Pe 8 aprilie, a fost dat afară în stradă de Primăria Capitalei de atunci, pe motiv că nimeni nu îi plătise întreținerea. Cu toate că primăria asigura serviciile publice de sănătate” a spus Sergiu Mihalcea. Au fost invitați la eveniment parlamentari și membrii ai Academiei Române care au evocat memoria marelui poet și jurnalist, dar și iubitori ai versului nemuritor.
La Biserica Mărcuța, pe umele poetului
„Aici la Mărcuța îl întâlnim pe Eminescu. Pășim pe urmele lui, îl resimțim intrând în biserică și rugându-se sau plimbându-se în livada de cireși a bisericii”, a rostit cu emoție preotul Dan Gheorghe, gazda acestui eveniment minunat.
Scena din curtea bisericii era străjuită de tablouri cu portretul poetului, ce aveau tricolorul prins într-un colț. Priveau parcă printre zidurile care l-au ținut departe de lumea sa, clădirea unde a fost închis pe nedrept…
Deodată, cântările aduse Maicii Domnului au înălțat sufletele noastre prin vocile îngerești ale tinerelor din grupul psaltic coordonat de maica Profesor Antonia Coșnită: „Marie, bucură-te, binecuvântată ești Tu intre femei…”.
„Nu te teme Marie”, cântau fetele, dar în inima mea vocea interioară îmi spunea: „nu te teme Mihail, suntem aici, patria pe care ai iubit-o atât de mult nu te-a uitat, noi, cei de aici nu te-am uitat”!
Ca tot omul neputincios, Eminescu a cerut ajutor Născătoarei de Dumnezeu, iar poezia „Rugăciune” rostită pe scena Bisericii Mărcuța de un băiețel îmbrăcat în costum popular și care nu părea să aibă mai mult de 8 ani, se auzea parcă din spatele ferestei cu gratii, năpădită astăzi de uitare:
„Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!”
A fost impresionat și „Corul Plugarilor”, un cor bărbătesc dirijat de Marius Remeș, care a încântat seara cu pricesne și cântece inspirate de poeziile lui Mihail. Mi-a rămas în minte refrenul frumosului cânt „La Tine vin, Măicuță”, interpretat de „Corul Plugarilor”: „Dar n-am ce-Ți da,/ Eu, Maică, n-am ce-Ți da/ Numai inima mea!”
Deodată, razele apusului au fost umbrite de norii care prevesteau ploaia. Vântul a început să bată smulgând florile teilor din jur și îmbâtând atmosfera cu parfumul lor. Evenimentul era deja la final, însă nu am putut pleca până nu am admirat expoziția de icoane pe lemn și pe sticlă, cu lucrări realizate de elevele Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia”, sub îndrumarea doamnei profesor Valeria Craete. Ploaia de vară, care plângea acum pe zidurile de la Mărcuța, a grăbit plecarea celor ce au cinstit memoria lui Mihail Eminescu. De undeva, din cer, picurau versuri: „O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu ştiu să le-ascult”.
Foto: Gabriel Boholț
