roman

Roman recomandat de

„Vicii vinovate”, o alchimie perfectă între viața de polițist la Narcotice, traficanți și muzică rock

Milena Ispas

Construit pe eşafodajul unui crime fiction, cu tuşe noir, romanul „Vicii vinovate”, ce poartă semnătura lui Radu Nastasia, este radiografia unei lumi decadente în care adicţia faţă de droguri şi alcool căpătă valenţe nebănuite. Scris într-un ritm alert, captivant, romanul cuprinde scene pline de suspans, situaţii neprevăzute, confruntări violente între bande rivale de interlopi, asasinate şi morţi subite datorate consumului de droguri.

Deși nu a văzut…

„Vicii vinovate”, o alchimie perfectă între viața de polițist la Narcotice, traficanți și muzică rock

Radu Nastasia

– Şi de ce vrei să vii dumneata la Narcotice, domnuleee lent-major, ce să cauţi aici?

Colonelul Norbert Mantescu a notat ceva într-un dosar şi-abia dacă şi-a ridicat ochii spre mine. Lungise pronunţia unui cuvânt şi mie mi s-a părut că mă ia la mişto. Asta pentru că în structura în care voiam să mă transfer lucrau numai ofiţeri cu vechime apreciabilă şi experienţă pe măsură. Rar se strecura câte un locotenent-major în Comisariatul Naţional al Poliţiei.

Cum adică, ce să caut acolo? Cu alte cuvinte, vezi Doamne, meriţi să vii aici? Sau, poţi să faci faţă?

Mă dusesem recomandat de şeful diviziei speciale Scutul, unde lucram atunci, şi poate de aceea mă primise, altfel n-aveam şanse să ajung la el. Fiind extrem de ocupat, găsise o fereastră şi mă chemase doar aşa, ca să mă vadă. Să mă miroasă, cum spusese chiar el. Colonelul avea reputaţia unui om exigent în selectarea personalului. Trierea ofiţerilor o făcea doar el.

Deşi părea să aibă puţin peste patruzeci de ani, părul încărunţit pe la tâmple, împreună cu sprâncenele încă negre, dese şi late îi conferea un aer de om sever. Avea o privire tăioasă, lungă, iar mie a început să-mi tremure bărbia de emoţie.

– E un vis mai vechi de-al meu!

            – Lasă-mă cu aiurelile astea? a zis un pic nemulţumit poate de ce citise în dosar. Ai văzut vreodată droguri? Eşti în stare să le deosebeşti? a continuat el şirul întrebărilor imprimând cu buricul arătătorului un impuls prespapierului din bronz turnat, ce reprezenta o scenă erotică cu satiri şi nimfe.

Priveam stupefiat micul obiect metalic gândindu-mă ce să răspund. Unde dracu’ să fi văzut nenorocitele alea de droguri? Doar în filme. Sau în reviste.