Lali Iorga

Lali Iorga

poezie

Lali Iorga

Neconformistă și plină de subtilități neașteptate:

Lali Iorga

 Elena Boholț

Neconformistă și plină de subtilități neașteptate, Lali Iorga este o poetă care nu a mai publicat până acum, însă poeziile pe care le-a trimis revistei noastre sunt de-a dreptul impresionante. Poemele ei fără titlu au o frumusețe stranie, care fascinează prin forța mesajului. Lali Iorga are o scriitură atipică, cu mesaje puternice care strigă cu disperare către conștiința noastră: „Treziți-vă!”

Într-o lume care parcă a năvălit pe calea pierzaniei, dar există o voce pe care nu o putem ignora. Este vocea Mântuitorului, care acum grăiește prin poemele lui Lali Iorga.

Așa cum ea însăși mi-a mărturisit cu ocazia unei întâlniri la un cenaclu literar, Lali nu și-a propus niciodată să scrie poezie. O voce lăuntrică o cheamă dintotdeauna și o îndeamnă să scrie. Parcă cineva nevăzut îi dictează cuvintele pe care le așterne apoi pe hârtie. Ea scrie pe orice colț de hârtie, șervețel sau ce are la îndemână, atunci când gândurile sale se transformă în versuri.

Da. Este o persoană ca oricare alta dintre noi, ați putea crede dacă ați cunoaște-o pe Lali, însă ea a simțit chemarea stihurilor altfel. De aceea, „Semne alese” consideră că poemele lui Lali Iorga sunt vocea de care avem nevoie pentru a redescoperi frumusețea și bunătatea interioară a fiecăruia dintre noi.

Poemele lui Lali sunt dure, pline de empatie, te izbesc în față ca un bici de foc și te mângâie în același timp, cu iubirea mamei și a tatălui care îți arată calea…

La chioșcul vechi
de pâine
se vând iluzii
pe tartine,
se vinde Luna
de pe cer,
se vinde lumea
de apoi.
Tu stai corect bătrâne,
este aceeași zbatere
mereu
Între Hristos și cel ce vrea
să facă
un surogat frumos
din veșnicie,
din viața de apoi,
din ceea ce
ne-a construit
Dumnezeu pe noi.
Zadarnic lucrătura
omenescă,
cea cu intenție
ca să zmintească.
Va trece.
Așa că-ți amintesc
Bătrâne,
de ești tu Estul
de-nceput,
de ești doar ultima redută,
nu ce vor ei se va așterne
și nici ce noi
acum pricepem
din ofensivul existent
Ci doar El însuși Dumnezeu
ne va apune în răsărit
și ne va învia
mereu.

Vreau să mă pun pe butuci
și butucii să fii
tu
vreau să mă opresc aici
și mai vreau să tac
să zac și să fac
prin neputința mea
să crească
un copac care să se
numească
liniște firească
și dragoste omenească.

Poate, poate, poate
motivul ce desparte
femeia de bărbat
urâtul de curat
și gândul bun de ură
poate, poate, poate
Acela care poate
să stea și să vegheze
și primenit să vie
că poate, poate, poate
ne mântuim cu toate!

Nu mai am zi să-mi ajungă
au intrat zilele-n sac
și-i cer timpului să se lungească.
Nu știu dacă poate
sunt sigură că mi-e prieten,
dar nu se poate expune nici el.
El iubește muritorii,
dar el este nemuritor
și se oprește din prietenii
le conduce un timp
și apoi le lasă sărutate
pe frunte.

Fiecare clipă contează
și dorul și speranța
și teama și nesiguranța
totul deacum devine important
împlinit sau veșnic neconstant
și frica va domina
și oamenii vor fi mereu
stăpâniți de umbre
de fantome pe care
nu le-au inventat ei
în timpul cel scurs acum
ca niciodată
sunt răpuși și stau supuși
acasă
acasă nu mai e acasă
acasă a devenit pușcăria sistemului
infernul regimului globalist
cred că e timpul să ne
redefinim prin puterea deciziei
unde este acasă
Acasă este România noastră.

Iubesc lumea mea,
dar nu știu cine ești tu,
noi știm că dușmanii cei mai tari sunt:
lumea, dracul și trupul.
Cine ești tu, cel care
sperii lumea tare.
Du-te departe de noi,
cei care putem neputincioși
și neserioși și du-te tare
dinspre noi, cei plini de nevoi
aruncă-te în mare
și pierde-te în porcii proscriși
și lasă-ne să ne mântuim
cu draga spovedanie și iubita
împărtășanie.

E Săptămăna Mare
și este de iertare
adună-te mirean nebun
și fă ceva mai bun
orice, ce n-ai avut
ce n-ai putut
dăruiește celui pierdut
înaitea ta
fă și nu mai întreba
de ce.

E Înălțarea
tu mereu ești
ne apropii
de tine și nu lași
loc
de false povești
cum îți plăcea să
spui
că povestea este
viața omului
grea pe globul pământului
mulțumim că te îngrijești
de toți la fel
să fii viu și
să trăiești pentru noi
și să ne aștepți
în rândul mucenicilor
cei drepți
unde tu ai o strană
bună
și-o pomenire veșnică
nu numai
de la o iubitoare
bună și nebună.

E aceași pandalie,
străine pune-te cu mine!
Stai puțin și înțelege,
ne doare, dar nu mai tare
decât pe-ai noștri
să-ți spun inedit
pe noi
Hristos
ne ține pe pământ
și încercarea e mare
și noi toți stăm frumoși
pentru această măsurare
și facem astăzi
cu Iisus un exercițiu de iubire
ce are doar măsura mare.

Azi este sâmbăta-nvierii
lui Lazăr și pentru mireni
și eu transmit un gând frumos
Părintelui Chelaru Adrian
încununat de rugăciuni
și iertător nemăsurat
ce-a spus că în spitalul de la Iași
s-a mai trăit o înviere
tot a lui Lazăr
purtând un nume cunoscut
de Mugur, Mugurel-Vasile.